aculeolus, -i, m.
kleine Spitze, (übertr.) kleiner Angriff: COCTVS-A ep reform 420 (1524) ne his angaris culicum aculeolis. REINESIVS ep Noric p.94 (1640) nerium ut pote scabritie foliorum et aculeolis cutem mordicans et lacessens. HVYGENS-Con carm 1636, 48 Excidit, haec leviter tentanti, mascula casu | Dictio et audaci punxit aculeolo.
![]() Lexicographica: TLL 0 (früher MARTIAL. 8,71)
|