penacutus, -a, -um
auf der vorletzten Silbe betont: SCHICKARD ep 310 etsi vox penacuta maneat, quotiescunque in scripturis occurrit. MASEN pal lig I p.363 e ante n in prima syllaba longum est, ut penè, penacútus, peninsula. vgl. HOFMANN lex III p.141 Si enim penacute legas, δημοσία, ..., sin antepenacute δημόσια ... .
Lexicographica: TLL 0
|