subarco, -are
1) aufschürzen (d.i. das Gewand mit einem Gürtel heraufbinden): BENVENVTO comm Dante purg 6,127-135 Et dicit: 'io mi sobbarco', idest, praeparo me; nam subarco idem est quod subcingo, idest, erigo pannos ad cincturam, ut sim expeditior ad aliquid agendum. 2) unterwerfen: SERRAVALLE comm Dante purg 6,133-135 Ego me subarco, idest submicto, vel inclino me ad sustinendum commune onus.
Lexicographica: GEORGES 0;
CRVSCA (1612) SOBBARCARE. Sottentrare. Lat. subire. Dan. Purg. 6. Ma 'l popol tuo sollecito risponde, senza chiamare, e grida: io mi sobbarco (6,135). |