supercorrigo, -ere
die Korrekturen korrigieren: ERASMVS in nov test p.694 (1516/40) qvae desvnt corrigas: ἐπιδιορθώσῃ, id est, Supercorrigas, ut explicandi gratia sic loquamur (aus HIER. in Tit. ). LVTHER op 25 p.16 In medio huius operis cogitur abrumpere et proficisci alio. Ideo, inquit, reliqui te, alias te mecum suscepissem, i. e. ut caetera reliqua supercorrigas.
Lexicographica: GEORGES (HIER.)
|