interuallatim, adv.
in Abständen, von Zeit zu Zeit: IAN PAN opusc II p.35 cum duo intervallatim aperiret scriniola. == opusc II p.36 si quis curiositatis cellam intervallatim aperiet (tr. Plutarch, De curiositate, p.520A διὰ χρόνου). CASSANDER op p.178 (1556) priscos Ecclesiae patres tribus temporibus de nocte interpolatim. i. intervallatim surrexisse.
Lexicographica: TLL 0
|